CE ÎNSEAMNĂ SĂ FI CONSILIER? Întrebări la final de mandat…

Ca de fiecare dată, au existat multe dorinţe şi ambiţii la întocmirea listelor electorale (de care am mai vorbit dealtfel, însă din altă perspectivă). Acum listele sunt făcute, apele s-au mai “liniştit” în interiorul partidelor, cel puţin pentru moment… Campania e în toi… Totuşi, oare ce părere are alegătorul neavizat sau avizat despre activitatea de consilier local de plidă! Care pot fi mobilurile acestei dorinţe? “Ce-i mână pe ei în luptă?” cum spunea poetul de geniu al românilor… Ce înseamnă, de fapt, să fi consilier local? Nu, nu e frustrarea consilierului tânăr, solitar în CLM în acest mandat, care a intrat cu o viziune romantică, idealistă în 2004 şi care pleacă acum pe un alt drum… Am acumulat o oarecare experinţă, dar mai am nişte întrebări… pentru mine, pentru voi, cei care vă obosiţi să citiţi…

Consiliul local are multiple atribuţii. Nu vreau să vă “plictisesc enumerându-le exhaustiv, voi aminti câteva: Consiliul Local hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local; hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului; avizează sau aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor; protecţia şi refacerea mediului; conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor, grădinilor publice şi rezervaţiilor naturale; dezvoltarea urbană; evidenţa persoanelor; podurile şi drumurile publice; serviciile comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public şi transport public local, după caz; activităţile de administraţie social-comunitară; locuinţele sociale şi celelalte unităţi locative aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale sau în administrarea sa; punerea în valoare, în interesul comunităţii locale, a resurselor naturale de pe raza unităţii administrativ-teritoriale; hotareste acordarea unor sporuri şi altor facilităţi, potrivit legii, personalului sanitar şi didactic; sprijină activitatea cultelor religioase, aprobă construirea locuinţelor sociale, criteriile pentru repartizarea locuinţelor sociale şi a utilităţilor locative aflate în proprietatea sau în administrarea sa…

În condiţiile în care, în mandatul 2004-2008 Consiliul Local al municipiului Arad a fost teatrul de marionete, maşina de vot al primarului Falcă, în care el semna “cu conştiinciozitate” regia, ce aş putea să spun despre activitatea/demnitatea de consilier, ce îţi oferă ea? Pentru ce e atât de râvnită ?

- pentru onoare şi recunoaştere socială?

- pentru posibilitatea de a-ţi pune în aplicare proiecte pentru urbe, cei care te-au ales, colectivitate, (personale…)

- pentru a avea o platformă de pe care poţi să emiţi păreri sau opinii care se pot auzi… în sala de sedinţă (teoretic şedinţele sunt publice, din păcate, mult prea rar cetăţenii ştiu, sau sunt interesaţi, ce hotăresc aleşii pentru ei), acestea pot, sau nu avea ecou sau importantă, presa le poate prelua sau nu, în concluzie nu e sigur că ar conta…

-pentru indemnizaţia de 490 lei pe lună (însemnând prezenţa la comisia şi şedinţa ordinară, şi cel puţin la o comisie şi o sedinţă extraordinară) ?

-să ai posibilitatea (dacă eşti “de comitet”) să faci parte din AGA, pe la diverse societăţi….mai “ciupeşti” o indemnizaţie? Reprezentanţii aleşi ai PSD în mandatul 2004-2008 nu au fost “suficient de capabili” de a putea fi aleşi într-un astfel de organism… puterea portocalie instalată în 2004, era mult prea “flămândă” şi încrâncenată pentru a împărţi cât de cât “echitabil” toate aceste funcţii…în plus avea multe “datorii” de plătit…

Pot fi toate, pot fi doar unele din ele, sau, poate, sunt cu totul altele… Aşa să fie ! (??)

E (IAR) CAMPANIE!

Uită-ne iar în campanie electorală! De mai bine de un an suntem în campanie… Însă, pe lângă suspendarea preşedintelui “jucător” şi a alegerilor pentru Parlamentul european, aceste alegeri au o miză mai puternică, mai concretă: deţinerea puterii administrative la nivel local. Pe de-o parte acestea vor fi un semnal important la alegerile generale viitoare pentru electorat, dar şi pentru politicieni (pentru că sondajele în România nu sunt relevante: ori sunt manipulatorii, ori neprofesioniste, ori pur şi simplu electoratul îşi schimbă opţiunea). Pe de altă parte cine câştigă primăria (adică viitorul primar), preşedinţia Consiliului Judeţean, va gestiona (cu ajutorul consilierilor locali sau judeţeni) “mierea”… Fonduri/ proiecte/ combinaţii/ prieteni/ rude/ firme “apropiate”….. sunt poate, lucruri care nici nu ne mai provoacă vreo mirare sau vreo reacţie, fiindcă auzim de ele de ani buni, în care nu s-a demonstrat nimic… au rămas vorbe în vânt, sau tabuuri care nu mai stârnesc decât, poate, reacţii conjuncturale… Cei ce vor fi aleşi, în iunie, prin voia electoratului suveran- de această dată- vor decide soarta Aradului (municipiu şi judeţ) pentru următorii ani. Fondurile post-integrare vin cu nemiluita, un pic de interes trebuie ca “robinetele să curgă”…şi apoi cu o minte ageră şi pricepută, conducătorii să clădească viitorul lor şi/sau al comunităţii (sper că am greşit ordinea)… Deseori politicienii au subestimat sau subestimează în continuare electoratul, aşa cum de multe ori electoratul a supraestimat valoarea şi capacitatea celor pe care i-a investit cu încrederea lui. Fiţi, deci, vigilenţi cu votul dumneavoastră- va fi unul extrem de valoros!

1 MAI- SĂRBĂTOAREA MUNCII

Se bucură azi 1 Mai, de ziua liberă, deopotrivă şi cei care muncesc şi cei care nu muncesc. De însemnătatea sărbătorii, până la urmă suntem mai puţin interesaţi. Important e că e zi liberă. Politicienii exploatează această ocazie din preziua declanşării campaniei electorale, indiferent de ce parte a eşicherului politic sunt (chiar dacă social democraţii îşi revendică această sărbătoare), elevii şi tinerii se bucură că sunt în vacanţă, părinţii lor se bucură şi ei, nostalgicii îşi aduc aminte de “defilarea” dinaninte de ‘89 şi uite aşa, până la urmă avem cel puţin un motiv să fim fericiţi. Indiferent de vremea de afară, românul se sărbătoreste. E dreptul lui!

1 mai cu soare!

Să ne bucurăm de Sărbătoarea Învierii Domnului!

Suntem în pragul celor mai frumoase sărbători de peste an: Paştele. Paştele sunt frumoase din toate motivele din lume şi, pe lângă împlinirea sufletească dobândită în rugăciune, post şi spovedanie, ne mai putem bucura de atâtea altele… de primăvară, de iarba verde care mijeşte, de frunzele timide ale copacilor care ţâşnesc parcă de peste tot, umplând lumea de prospeţime…de fericirea copiilor care scriu scrisori lungi şi colorate iepuraşului, de ouăle roşii care vor răsări printre ierburi… Învierea Domnului în sufletele noastre să ne facă, să uităm de resentimente, de orgolii şi competiţii şi, să ne rugăm cu credinţă pentru sănătate, pentru o viaţă mai linistită, dar îndestulată, pentru o lume mai bună, pentru noi, pentru cei pe care îi iubim, pentru toţi …

Paşte fericit tuturor !

Criterii…?! (variaţiuni pe aceeaşi temă)

Asist contrariată la lupta politică ce se desfăşoară sub ochii mei. Poate în idealismul meu prostesc, tot nu pot să înţeleg… Dupa 8 ani de politică din care 4 ani membru ales în Consiliul local, văd poate mai clar modul în care se “tranşează” lupta politică în spatele scenei… După interminabile discuţii ipocrite despre moralitatea sau imoralitatea clasei politice, azi parcă nimeni nu mai e interesat să abordeze acest subiect. Ei bine acestea au distras multă vreme atenţia românului de la plata facturilor curente…şi iata-ne, iar, aşadar, puşi în faţa listelor de candidaţi! Care candidaţi? Care partide? Păi… Dacă ne aplecăm mai atent asupra listelor vedem cam aceiaşi concetăţeni, care nu au reuşit să se regăsescă (sau să reziste) în partidele prin care au trecut… Aşezaţi din nou conforabil pe liste “în ciuda cuiva”, sau pentru că statistic (susţin “specialiştii” în marketing politic) aduc voturi sau…resurse, de orice fel. Uite aşa fostul primar ţărănist, apoi consilier democrat- onorabilul Cristian Moisescu ia “caimacul” liberalilor şi se instalează pe lista PNL pe un loc fruntaş… Ţărănistul (cu unele derapaje politice vremelnice) Claudiu Cristea, pe care Falcă îl ridiculiza la un moment dat, după 2004 că a iesit de pe scena politică- s-a “cuibărit” şi el pe un loc confortabil pe lista lui Dekany (şi el un fost ţărănist, dealtfel). Aşa că liberalii “pur sânge” au rămas cu buzele umflate… Supărat pe colegii de partid, liberal din tata’n fiu -domnul Neamţ, renunţă la tradiţie şi alte “fandoseli” şi pleacă la PRM doar să-şi gasească un loc “eligibil” de consilier. PDL-iştii însă, “fecioare neprihănite” sar şi pun pe lista lor pe naufragiaţii liberali Schill şi Moşneag. Păi de… şi ei au fost “baieţi salon” şi au votat disciplinaţi la CLM - drept pentru care, oamenii fiind “verificaţi”, Falcă le-a întins “colacul de salvare”, recompensându-i cu locuri pe generoasa dumnealui listă. Domnul Dolha, sătul de PRM şi frustrat că nu a fost lăsat să candideze la primărie- ajunge să apere drepturile pensionarilor pentru a se vedea din nou ales, pe listele acestora. Fostul primar Popa vrea să se întoarcă la primărie-acum nici psd-ist, nici independent, ci de-a dreptul conservator… Edeleni a bătut din poartă în poartă, convins că el e primarul potrivit al Aradului şi a ajuns în… ograda lui Becali! În concluzie nu mai roşeşte nici un obraz când ţărăniştii ocupă lista liberalilor, când liberalii ajung democraţi sadea sau peremişti, sau când peremiştii ajung de-a dreptul “pensionari”, să nu uit şi de revoluţionarii post-social democraţi ajunşi conservatori… Ei, poate nu mai contează de fapt…poate astea sunt doar “amănunte”. Contează doar omul (oare? atunci de ce s-au reorientat neapărat spre un alt partid). Ce moment nepotrivit să ne referim la moralitatea candidaţilor (din acest punct de vedere)… nu degeaba cunoaştem cu toţii epitetul celebru pe care îl primeşte politica atât de des…Poate trebuia să începem acum cu “uninominalul”…dar cred că se încurcau prea multe socoteli…Preşedinţii, primarii au nevoie de oameni “controlabili”, vulnerabili, cu “sensibilităţi”…păi, altfel, cum să le mai iasă votul pentru a-şi pune în practică măreţele proiecte, micile sau marile “combinaţii”? Ei, uite, să nu credeţi că despre PSD nu se poate spune nimic… Partea bună e că nu au prea venit “vedete” din afară…le avem pe ale noastre. Dar asta s-a întâmplat nu neapărat datorită vigilenţei, ci, probabil nu părea un teren suficient de sigur…PSD nu prea are, deocamdată, ce să promită (resursele se pare, s-au concentrat la PD-L, unde încă e mierea). Dar PSD are un alt “talent”, la care nu ştiu să-l fi întrecut cineva…îşi elimină singur oamenii. Aş avea aici nenumărate exemple, dar îmi vin în minte acum, cu bune şi cu rele câteva nume: Avram Crăciun, Pavel Sârbu, Dorel Popa, Rodica Borza, Coloman Edeleni, Ioan Cuzman… aş putea da şi exemple mai celebre: Adrian Nastase. Din fericire, însă, are mereu, cel puţin până acum capacitatea de regenerare…sau chiar de…revenire a unora dintre ei. Faptul că apar nume noi pare şi poate fi un lucru pozitiv şi benefic. Dacă numele sunt noi doar pentru alegători, dar persoanele nu au o calitate intrinsecă reală, avem o problemă…, dacă numele noi sunt persoane de perspectivă, pline de calităţi, atunci vom avea de câstigat. Aici rămâne de văzut…Categoric, d.p.d.v. al profesionalismului PSD-ul polarizează cea mai mare concentraţie şi cu toate astea, în primăvara asta nu prea am auzit de criterii pentru candidaturi… Un lucru e clar, raţionamentul întocmirii listelor a oscilat între a pune pe listă oameni de notorietate, oameni care au resurse financiare, copii, neveste, fraţi, oameni cărora dintr-un motiv sau altul partidele sau liderii lor vremelnici trebuie să-i răsplătească… Dacă raţionamentul a fost bun sau nu, dacă merită încrederea şi creditul pentru a fi ALEŞII urbei sau ai judeţului, veţi judeca dumneavoastră, când veţi “aplica” ştampila VOTAT, la 1 iunie…

ALEGERI 2008 Asumă-ţi responsabilitatea - VOTEAZĂ!

               Iata-ne acum din nou la o răscruce. Ca şi cum Dumnezeu, parcă, a lasat românul să stea mereu la răscruce, iar acesta să se întrebe la nesfârşit încotro să se îndrepte şi ce îl aşteaptă la destinaţie… Suntem în plin an electoral, şi, de ce să ne ascundem după cireş…campania a început. Clasa politică, politicienii, aleşi (încă), sau nu (încă) şi-au pus “hainele de duminică” şi încep să “inflorească” să aibă chef de vorbă şi să fie foarte “accesibili”. Ultimii ani, prin evenimentele derulate, au dus la o decredibilizare fără precedent (în perioada post decembristă) a oamenilor politici. Oare în ce mai poate crede alegătorul român şi ce îl mai poate face să meargă la vot? Greu de spus… Spiritul civic? O motivaţie personală, directa? Speranţa că de data asta va fi alt fel decât ultima data când am fost la vot?  S-a mizat pe schimbare, de fiecare dată…s-a schimbat o administraţie cu alta… Iata-ne din nou nevoiţi să alegem (sau nu), vin iar alegerile…iar acum… ce e de făcut? Frica de implicare directă a noastră, comentariul frustrat şi frustrant de pe margine nu rezolvă nimic…lucrurile “se fac şi se desfac” , de oameni care îsi asuma aceasta…indiferent de consecinte sau motivaţii. Absenţa la vot nu rezolvă problema. Rezultatul ne priveste pe toţi şi va influenţa indubitabil viaţa noastră în următorii ani… Sfatul meu? IMPLICĂ-TE PERSONAL!  ASUMA-ŢI RESPONSABILITATEA- VOTEAZĂ! Dar fii aproape…nu uita că ai dreptul să ceri socoteală!